Cu gleznele frînte de-nlăcrimare stelară, îmblânzitoare de hăitași, Pradă, întoarcere transparentă urmând vînătorul. Acoperă-mi ochii Tată Ceresc, Sângerează Lumina în Pietre. Sunt roua Drumului rănită de umblet, mereu, mereu căutând. Dar cine știe puntea unde țngerii înnoptează și cîtă lumină odihnește-n Cuvânt!?
sâmbătă, 19 aprilie 2025