Apus de soare, lună plină, un stilou și-o foaie; În atât mă mai adăpostesc... Pe față lacrimi curg șiroaie, Să îmi fie greu? Nu...glumesc! Pe masă câteva firimituri de pâine; Nu mănânc de câteva zile, dar nu mă plâng... Știi ce? Cred că și firimiturile te așteaptă tot pe tine... Dar nu contează, probabil o să le strâng... Buzele îmi sunt crăpate, Le mai umezesc din când în când cu lacrimi moi, Le alint cu o amintirea primei iubiri adevărate; Ce păcat că se usucă gândindu-se la noi... Am început să dansez pe ritm de balet Nu crezi? Nici eu nu cred! E doar o amăgire; Vrei să îți mărturisesc un secret? Nu se moare ci se trăiește pentru iubire... răsărit de soare.
sâmbătă, 31 mai 2025