zic unii c-am o viaţă minunată că merg şi vin încolo şi încoace tot povestesc şi fleanca nu-mi mai tace şi mă expun de fiecare dată iar altora le pare că-mi arăt prea cu tot dinadinsul poezia încât orgoliul să mi-l desfăt să-mi înfăşor în versuri nerozia şi încă alţii spun că nu-s decât un fante melancolic şi urât drapându-şi în concepte ignoranţa ca să-şi trezească-n inimă speranţa de-a trece dincolo de da sau nu — dar ce ştiu ei? speranţa mea eşti tu.
sâmbătă, 31 mai 2025