Mamă, te caut în alt anotimp unde a înflorit dorul-floare udat de o lacrimă ruginie... Tăcerea-i strigăt de cocor, cu aripile trezește vazduhul din melancoliile unui mâine. De dorul tău am inventat oceane c-un plâns tăcut. Visul mi-e arcă, mă salvează de potopul durerii și mă duce pe celălalt mal al sufletului.