"Sunt Riga Crypto Fii Lapona Enigel (Te rog, ursito Schimbă de poți, povestea;doar nițel...)" Așa-mi spuneai, râzând Era iarnă, devreme Iar eu îți răspundeam ( în gând) "Voi fi ! Oh, nu te teme..." Fulgii de nea pluteau Ni se opreau pe gene Iar iarna parcă se-ntețea În rune și-n poeme. Simțeam căldura Trupului tău drag Cum îmi învăluia făptura Și flăcări cu miros de nard Mă-nconjurau, încetinel. "Oh, mi-ai fost Riga Crypto Ți-am fost Lapona Enigel". Așa-mi spuneai duios, iubito Dar mi-ai luat soarele Și ai plecat cu el... Iar eu, ca cel mai singur menestrel Din lume, târăsc pădurea după mine Și râd și plâng, ca un nebun Cum am putut să cer să fie altfel, Cum ?! Povestea Riga Crypto și Lapona Enigel.