În zori, m-am trezit din vis, alergam desculță prin fulgi de nea prin albul de afară amintindu-mi de alergarea mea și m-am simțit mai bucuroasă. Am alergat destinul să te întâlnesc, am alergat prin soare,printre nori să-ți văd chipul sufletului... Am alergat prin zone-ntunecate crezând că lumina nu-i departe, am alergat prin foc și apă crezând că mă vor întări în căutările mele... Am alergat când toți se odihneau crezând că alergarea îmi va-ndrepta căutarea și te voi întâlni... Am alergat prin slove crezând că slova mea îmi va ușura căutarea și te va întâlni... Am alergat chiar de-am greșit cărarea am alergat neîncetat sperând că întro zi te voi întâlni... Am alergat și n-am întâmpinat nici un portal zăvorât să-mi inchidă drumul... Am alergat prin ceasuri verticale ce ne-au străpuns precum săgeata lui Cupidon... Alergând mereu în urma sau înaintea iubirii dorind lumina și umbra ei... Ea,o fire îngăduitoare, ne-a dăruit mereu răspunsuri la întrebările nepuse cernând din înalturi petale de iubire precum fulgii albi de nea sărutând mereu privirile albastre din sufletele noastre, în răsărituri, ce ne luau de mână colindând pe tărâmuri făra de sfârșit unde iubirea înflorea. Chiar de te-am întâlnit nu voi înceta alergarea, voi alerga prin flori de trandafiri și voi împărți petalele lor tuturor îndrăgostiților prin slove frumos aranjate dăruind poeme,pline, cu flăcări de iubire, sufletelor frumoase.
sâmbătă, 31 mai 2025