M-a lovit ca un răsărit de soare Ce se ridică din valuri, din mare, Ce cu o primă rază a sa rătăcită Atinge pielea nisipului lustruită... Mi-a atins și mie pielea și-am țipat Mi-a fost teamă, am tremurat, Mi-a tremurat sufletul înghețat De lacrimi pe care încă nu le-am vărsat... ......................................................... În ochii tăi răsăreau atâtea stele Pierdute prin visele mele, Iar clipitul tău scotea sunete albe Risipite pe portativul vânturilor calde... Mi-a fost dor d-un sentiment negăsit, De amintirile pe care nu le-am trăit, D-ale gesturilor parfumuri reci de menta, Ce mă făceau să cred că-ncep să fiu dementă... M-am înecat însă în mare Și-am înghițit răsăritul de soare, Iar când am scuipat dragostea printre dune Am văzut că soarele deja apune... Parcă am zăbovit în gandul tău o vară, Iată!... Ce amorțeală!...
sâmbătă, 31 mai 2025