Am ars în Versul de iubire

Îmi par' a fi mereu un clandestin
Când simt în piept fiori de nemurire,
Am cunoscut si gustul de pelin
Și-am ars mocnit în Versul de iubire.

În bezna nopții, calm, am așteptat 
La capăt de tunel o luminiță,
Prin vis cu inodori m-am bucurat
Și-am asternut cerneala c-o peniță.

Cu fiecare vers am rupt din mine
Și-am curs în verb ca aurul topit,
Nu m-am gândit la ziua care vine
Și inima prin versuri s-a strivit.

Cu doua mâini mi-am dăruit iubirea
Cu brațele deschise am săltat,
Dar de la oameni, numai amăgirea
Cuvinte fără rost au aruncat.

N-am dat 'napoi, că nu îmi stă în fire
În lumea noastră toate au un rost,
Si am să lupt mereu pentru iubire
Chiar dacă atunci, voi fi luat de prost.

De M Horlaci.