Când soarele răsare în zorii dimineţii şi oamenii se avântă în iureşul vieţii, al meu suflet pribeag a şi intrat în noapte şi-i bântuit sărmanul de-a demonilor şoapte. Viaţa mea, sărmana, e trista resemnare, onoare şi mândrie călcate-s în picioare, un suflet ce se stinge acum în voia sorţii lăsându-se ofrandă pe altarul sacru al morţii. Un foc de artificii şi sunt în altă lume, dar şi aici, iubite doar ţie îţi voi spune; aşa mi-a fost dat mie, de tine să n-am parte, dar te-oi purta în suflet chiar şi-n eterna noapte.
sâmbătă, 31 mai 2025