AM ARS ÎN VERSUL DE IUBIRE - ACROSTIH Adeseori privesc cu drag pădurea, Mă simt lovit când simt în piept securea Acelor care fură fără preget. Ridică oare cei în drept vreun deget? Sau sunt părtaşi la jaful naţional? Întreb retoric fiindcă e banal Niciunul să-şi ferească buzunarul. Va fi umplut cum plin le e paharul. E lacomia lor covârşitoare, Risipa ţării sigur nu îi doare Şi-şi cumpără castele pe Loara. Unde eşti Ţepeş să ne scuturi ţara Lăsată la cheremul unor hoţi, De drumul mare, poate nu chiar toţi, Energici tehnocraţi ori politruci În munca lor de-a pune pe butuci Un plai de basm râvnit de mulţi duşmani. Bicisnicia lor o dau pe bani Într-un şezlong pe Coasta de Azur. Românule pe stemă ai un vultur! E vremea să te scuturi, să mă scutur! Poporul merită o altă soartă. Am tot cerşit mereu din poartă-n poartă. Trecutul l-am uitat adeseori, Românul nu e neam de răbdători. Între Carpaţi suntem de-un leat cu zeii, E vremea să gonim toţi derbedeii. În faţa ţării noi suntem datori! Mi-e tot mai dor de ţara mea de mâine, E visul meu să aibă toţi o pâine La casa noastră, scumpă România! E timpul să renască prietenia!
sâmbătă, 31 mai 2025