Am căutat Iubirea După zâmbet şi flori Ştiind că fericirea Găsi-voi in culori, În freamătul de frunze Şi în şoptiri de val Am căutat iubirea Şi-a fost totu-n zadar! Dar am găsit Iubirea-n Grădina cu măslini Plângea de dorul celor Care treceau străini Prin faţa ei.. iar rugi Şi mai înflăcărate Ţâşneau ca un izvor De lacrime curate Privind tăcută-n ochii De lacrimi şi rugi, plini, Eu am găsit Iubirea-n Grădina cu măslini! Dar am plecat în lume Spunându-mi: altădată, Eu voi veni, Isuse, Să-mi las al meu păcat.. Şi câte zile grele Urmat-au de atunci.. Credeam că zbor spre stele.. Dar m-am izbit de stânci.. De valurile lumii Purtând povara mea Cu inima-n suspine, Am mers la Golgota... Şi-am regăsit iubirea, Stătea pe crucea ei Purtând păcatul lumii Pe-aripa dragostei Şi întrebând-o-n taină De ce-i crucificat Al ei trup fără haină Pe cruce atârnat? De ce porţi Doamne spinii? Şi rănile din mâini Cin' le-au făcut? Străinii Ţi-au dat bice? Haini, Ei s-au purtat cu tine.. O, Doamne... ce-ai făcut? -"Eu port păcatul lumii Şi-al tuturor, tăcut Pe cruce.. dar inima Îmi plânge pentru toţi..." -"O, Doamne, de pe cruce Să te dai jos, nu poţi? Să vii să laşi iubirea În inimile reci Şi de la noi, o, Doamne.. Nicicând să nu mai pleci..?" Cu ochii plini de lacrimi Duioasă, m-a privit... Mi-a spus atunci pe nume.. Mi-a spus:" O, Fiu iubit, Îţi port a ta povară Ca să fii mântuit Mă lasă ca să intru De azi în casa ta Şi-n cerul minunat Vei fi Mireasa Mea!" N-am înţeles prea multe Când Domnul m-a chemat Dar ştiu c-atunci, Iubirea La Cruce am aflat. Şi am chemat Iubirea Să-mi vină-n al meu prag Şi gândul şi inima Să I le dau cu drag Să-mi poarte doruri, visuri Spre cerul străveziu Şi să m-ascund la Pieptu-I Până nu-i prea târziu...