Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare... Dragi și ridicole, departe sunt zilele Când lumea o-mpărțeam în buni și răi. Am devenit puternici scăldându-ne-n derută Precum în apa Stixului Ahil, Dar de călcâiul vulnerabil încă Atârnă soarta universului întreg. E totul grav. Și înțelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. Ne dă de gol adolescenți doar lipsa Înțeleptei spaime de moarte.
sâmbătă, 19 aprilie 2025