Lipesc ceasul de talpa mea crăpată de umblet Prin lumea asta plină de râs și de scâncet Și-mi ticăie praful strâns pe călcâiul dureros, Fire de gânduri se desprind, cad pe drum, sângeros… Te rog să mă ierți că nu văd ochii tăi spânzurați De obrajii mei căzuți sub anii înflăcărați Căci am avut nu de mult aripi largi la picioare, M-ajutau să ating piscuri scăldate de soare! Nu-mi căuta privirea în gunoiul tristeții, Știu că pășești fericit la brațul tinereții, Eu cobor treptele sperând la eternitate, Tu urci scările convins că sfârșitu-i departe… O clipă de veac ferestrele noastre deschise Și-au fluturat perdele de gânduri bine închise În ochii cei tineri, în ochii cei triști, obosiți… Un veac într-o clipă s-a scurs pe drum și mă-ncânți Cu visurile tale, trecător - nemuritor… Am fost și eu ca tine, am fost…și-mi este dor!
sâmbătă, 31 mai 2025