Vedeam prin ceaţă acelaşi şi acelaşi vis, Îl cercetam atent pe faţă şi pe dos. Pe Freud îl transportam ferice-n paradis Să se convingă singur de-i este de folos. Şoptit-a cineva că starea e păgână? Eu, nu, tu, nu, deşi cunosc de-a fir-a păr Ce o să spună lumea, când o să spună, Că peste toate domneşte-un adevăr. Priveam sfios cum plânge adevărul Şi-l studiam intens ca pe-o celulă pură, Tot aşteptând ceva de parc-aş sta sub părul Din care va să-mi pice o mălăiaţă-n gură. Îi las pe ceilalţi să fie prinşi de-angoase, De cercetări savante pe propria lor piele Şi, deschizând ferestre spre zările sticloase, Să scape de coşmaruri sau să se-nchidă-n ele. Eu şi cu mine, cuprinşi în zeul mare, Vom recunoaşte, sincer, că am gustat plăcerea De dânsul oferită în vremurile-n care Pe alţii îi subjugă trăitul şi averea.
duminică, 13 iulie 2025