Am învățat ce înseamnă să iubesc S-a-ntâmplat să rabd o viață, Să știu azi ce e iubirea, Curaj n-am să-i spun în față Căci nu iubesc dezamăgirea. Mi-au curs idile ca prin vis, Mă speriam de realitate, Sufeream că viața m-a omis Și visele-mi mureau în rate. Tinerețea-n floarea vârstei, Iubeam doi ochi calzi, doritori, Ne încălzeam iarna la ei, Jucam un rol ca doi actori. N-am învățat deloc ușor, Să iubești nu-nveți la școală, Nici eu n-am vrut să fiu trișor, ... dependența e o boală. Părcă trăiești când ești iubit, Când e ploaie tu vezi soare, Nu vezi că părul ți-a albit... Nicio rană nu mai doare. Azi, sunt un devotat bărbat, Nu mai vreau să-mbătrânesc, Deși târziu am învățat... Cât de frumos e să iubesc. Autor: Gabriel Stănciulescu