Am inventat o zi doar pentru tine, iubire, cea mai frumoasă din toate câte sunt. Doar noi sărbătoream, dincolo de orice tumult, adulmecând fiecare secundă și lumina ce înflorea, copilăresc, împrejur. Eu îți scriam versuri noi, te răsfățam în fiecare cuvânt; tu îmi așterneai pe chip un surâs argintat... Era o tăcere în jur – ca și cum doar noi am fi respirat – Stropi de albastru mai cădeau când și când, Iar în adânc se oglindea infinitul... Am inventat un zeu doar pentru tine, iubire; cel mai frumos și mai blând, ( poate mai puțin însetat), și-n această zi sărbătoream împreună, tăcuți, îmbrățișați, ascultând cum picură lumina în fiecare ticăit, în fiecare gând neviciat. Doar pentru tine, suflete, mai scriu versuri noi și pustiului ce-mi surânde în alcov, îi găsesc, îi caut( în miez de noapte) un rost, un singur rost... Zeul și iubirea s-au dus... Sărbătorile zilei se împart( din păcate) la doi... 20 ianuarie 2017