Am mai urcat o treaptă în lirism, m-am apropiat de voi, de ţel; păstrez si azi unicul romantism, speranţa mea şi spiritul rebel. La umbra altora nu stau vreodată, n-am fugit de încercarea vieţii; truda mi-o asum şi azi curată, urc spre culmi, ca zorii dimineţii. Şi azi, şi mâine, inima-mi palpită, adăugându-mi impulsuri tinereşti; existenţa mea, mi-o declar fericită şi urc, şi urc prin anii mei oneşti. Mă tot asteaptă împliniri pe măsură, şi vreau iubirea să n-o înşel; nu păstrez în mine, invidie sau ură, eu poeziei, mă dărui tot la fel.