După datina cea veche Ne porneam chiar în Ajun, Să gătim fără pereche Bradul bun. Îmbrăcându-l în culoare Şi în globuri fel de fel, Spiritul plutea mai tare Peste el. Noi uitam de griji şi lume Sub al cetinei parfum Şi vedeam doar lucruri bune De pe-acum. Însă totul era gata Când steluţa argintie Era prinsă-n brad de tata Cu mândrie. Era semn fără tăgadă C-am intrat în sărbătoare Şi că n-o să se mai vadă Întristare. După ani şi ani de zile Pun şi eu steluţa-n pom. Tata, o vedea când vine, La balcon. Ştiu că tatăl meu cel drag Se coboară dintre stele, Când miros de cozonac Se înalţă, -ncet, spre ele.
sâmbătă, 31 mai 2025