Am înhămat un ren la carul iubirii noastre Să ne ducă zburând, în lumi de poveste. Am tras pătura nopții peste norii din suflet Și ți-am așternut luna pe buze, drept zâmbet. Alergam prin păduri de argint când, deodată Crăiasa Zăpezii cu lenta de gheață brodată Apărând din neant, sufla crivăț pe gură Și ciudate aisberguri, între noi se țesură. Yeti parcă spre noi se îndrepta călare, Cerul greu, de plumb, se prăvălea în mare. Dar soarele căzând, a topit ghețarul Ce-a înghițit pădurea și renul și carul. Când ne-am trezit, părea că ne-a furat aleanul Cu degete de valuri ne legăna oceanul, O scoică era carul, renul - cal de mare Iar noi, ca doi atoli, ne-mbrățişam în soare.
sâmbătă, 31 mai 2025