Am să îți scriu o poezie

Am să îți scriu o poezie
încât doar tu vei şti să o citeşti
şi-ai să ajungi, femeie, să orbeşti
când ochii plini de frenezie
se vor albi neputincioşi într-un orgasm de erezie.

Am să te fac apoi să vezi
ținându-te de mână doar,
strângându-te ca-ntr-un mojar,
ceea ce nici acum nu vrei să crezi
că eu te văd ca zumzetul cuvintelor roite prin livezi.

Culori prin ochi să mai priveşti
n-ai să mai ai nevoie vreodată
acum când toate degetele-mi, iată,
s-au colorat ca nişte peşti
când îți ating zbatându-se între pământ şi apă nurii regeşti.

Rămâi cu pleoapele închise, aşadar,
în timp ce-n palmele-mi ca un căuş
poți să inspiri miros de făt de ineluş
şi-am să îți fiu şi uragan şi far
când între mările din noi vei naviga fără habar.