Am să-ți așez în palme stele Mi-am refuzat cândva dorința, Să-ți fiu calea... viața întreagă, Deși te vreau, n-a vrut voința Și s-a opus să te aleagă. De atunci, cu greu, te-am scos din gând, Am încercat să uit de tine, Mereu și acum te simt vibrând Și mă strecor printre suspine. Adesea-ți văd chipul printre flori , Ești bobocul din buchetul meu, Am multe vise stinse în zori Să văd viitorul mi-este greu. Mi-e dor de-a ta îmbrățișare, S-alunge răvășirea noastră, Și cât o fi ziua de mare Să admirăm bolta albastră. Pe înserat și-n noaptea lungă Plutind pe-o barcă, prinsă-n vele, Iubirii vii, să nu se stingă, Am să-i așez în palme stele. Autor: Gabriel Stănciulescu