Amarul fum A-ntunericului doamna, Mai arzatoare decat soarele, Mai presus de duhurile rele, E Tristetea ce mereu condamna. Ea lumea ne preschimba Intr-o umeda-nchisoare, A noastra conducatoare, Printre noi mereu se plimba. In blandul paradis promis, Sub dulcea soarelui caldura, Ploaia peste noi cazura, Si-aripile noastre s-au inchis. Cerurile scunde si inchise Se lasara peste noi, Cu norii negri si greoi, Ploaia portile deschise. A vocii suflet se va stinge, Purtand amarul fum in noi, Iar norii negri si greoi Aripile ne vor frange. Daniela Zaharia 02.07.2018