- Noi am plantat un bulb de amaryllis În pântecul albastru-al unui vis, Care a-nflorit, iubite,-n miez de iarnă, Petalele-i sunt sânge de proscris Ce-mi colorează pielea sidefie Când tu le-aşezi, în joacă, peste sâni, Pe porţelanul pântecului moale, Porţi rubiniul sângelui pe mâini. Mi-ai spus că vrei să-mbrac în noaptea asta Roşul aprins al marii pasiuni, Să trecem pragul dintre ani de mână Şi peste noi să ningă cu minuni. - Mai știu c-a fost la început o floare Ce și-a deschis petala timpuriu, Mi-a colorat destinu-n primăvară Când lumea îmi părea un vers pustiu, De-atunci presar petale albe, roșii, Pe sânii mici aştern un vis plăpând, Iar buzele-mi coboară peste pântec Pe portativul trupului flămând. În noaptea dintre ani, doar amaryllis Îți voi așterne-n cale să pășești La brațul meu. Îmbracă-te în roșu, Iubito, spune-mi iar cât mă iubeşti! Liliana Trif & Ioan Grigoraş Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015