mi-e nouă fără un sfert sufletul mi-a rămas iar în urma pașilor tăi cu amortizor de suferință inutil ai rostuit blesteme erau deja înăuntrul meu toate și alte câteva clipe ar fi fost de ajuns să ne lipim din nou cuvintele pe buze firimituri de sărut bună dimineața îți spun noapte bună gândesc pe o margine tu pe o altă lume sunt eu între noi nouă nouă ceruri cu pânze albe lungi până la nebunie mai e puțin dacă sunt cine sunt în fiecare zi altul în mine se naște învață să te iubească cu nume fără nume moare subit doar urmele tale rămân intacte precum tălpile dinozaurilor în memoria pământului cuvintele mele scrijelite pe un pian fără coadă la mântuire nu ai acces tu spui că am mai trăit că o vom face din nou timpul e doar un zid de mătase roşie în ochiul lui dumnezeu te strig alerg mă vărs infinit sunt un tsunami dresat să-ți mângâie tălpile pe plaja disperării cioran e un rival simpatic
miercuri, 16 iulie 2025