AMBROZIE

Din umbre triste-am făurit

Hrană scumpă pentru zei.

Pe umbre stinse am păşit

Să-i întâlnesc pe ei...

Picuri de cerneală-amară,

Vărsate pe hârtie,

Un vârf de pană-n călimară

Se chinuie să-nvie.

De sus, din zări de Soare mut

Stropesc lumea în non-culori,

Să umplu de cuvinte norii aş fi vrut,

Să mă întrec în ale lor chemări.

Am stors cuvintele cu grijă,

Pentru lume şi copiii ei,

Să joci, dar să stabileşti o miză...

Căci scrisul

Nu-i doar ambrozie de zei...