Amicul meu corporatist, Crescut prin multinaţionale, Mi s-a părut puţin cam trist Ieri, când l-am întâlnit în cale. Dorind desigur ca să-i ştiu Necazul greu ce îl încearcă, Drept confident ajung să-i fiu Şi păsul, omul şi-l descarcă. Sunt luni în şir de muncă grea Pe care la birou o duce Şi chiar acuma s-ar părea La toate să le pună cruce, Căci bani mai mulţi şi avansare S-or duce iute, ca un fum, Pentru că altă treabă n-are Crăciunul. Şi îi stă în drum. Ce să mai zică de-anu’ acesta, Zorit nevoie să se-ncheie. Taman acum să-i joace festa, Când el aşteaptă o scânteie? Vorbind de una şi de alta, În minte-i vine o idee: Poate acuma tocmai soarta M-a scos în faţă-i, pe alee. Poate că eu, amic de bază, Voi fi de mare ajutor. În cine altul să se-ncrează, Să-şi vadă el de viitor? Aşa că hotărî pe dată Să-mi spună iute ce-a gândit: Voi duce sărbătoarea toată, Ca el să lucre liniştit. Voi fi-mputernicit adică Să mă ocup în locul său De toate câte le implică Acest prea mare tămbălău. Pornii la treabă prin urmare, Cu lista pusă-n buzunar. Am început cu-n brad mai mare, Ales cu grijă pe-un trotuar. Adus acasă la amicul, L-am pus la locu-i, lângă geam Şi nu a mai simţit nici frigul, Împodobindu-l, ram cu ram. Apoi m-am dus la o serbare De a nepoatei lui mai mici. Căci îşi dorea nespus de tare S-o vadă unchiul, chiar aici. A doua zi am început Cu un periplu-n magazine, Bifând din lista ce-am avut Prieteni, rude, sau vecine. Pe seară m-am oprit puţin Chiar la bunicii lui cei dragi, Să fierbem un ibric cu vin Şi să gustăm din cozonaci. A treia zi i-am întâlnit Foştii colegi de facultate Şi zău că nu m-au plictisit Poveşti şi snoave depănate. Puţin mai greu mi s-a părut De Anul Nou să mă descurc, Când cu iubita-i mi-a cerut, Cum să vă spun, să mă încurc… Dar le-am trecut pe toate bine, Dacă fierbinte m-a rugat. Şi uite că acum, în fine, Cu toate s-au cam încheiat: A obţinut o promovare, Cum şi-a dorit atât de mult, Iar eu, o să mă-nsor, se pare. Iară poveştii-i punem punct.
sâmbătă, 31 mai 2025