Ascuns mi-e sentimentul în umbra unui gând, Înăltă mi-e tăcerea ce-mi freamătă pe buze, Capitulez plăcerea, fiori fierbinți frângând, Lasând răbdarea crudă în timpuri să se scuze. Aleargă amintirea prin mintea mea golită De orice întâmplare ce s-a sfârșit urât, Năluci aduc iubirea în toamnă căsăpită Din frigul depărtării în ochiul mohorât. Și mă condamnă forța, fără de zel în fapte, Se-ndoaie sub năpasta adâncului tău semn, Îți spun: 'La revedere, ți-am dus dorul în noapte, Uitarea-mi va fi soartă, mustrare și îndemn!'
sâmbătă, 31 mai 2025