AMINTIREA TA

AMINTIREA TA

În amintirea ta am scris o odă
Ori un haiku, mi-e greu să-mi amintesc.
De ce sunt vagi arome de pagodă
Atunci când înţeleg cât te iubesc?

Din amintirea ta clădesc palate
Cu săli de bal, gavote şi clavire.
Coroană e imensa mea iubire
Şi nestemate celelalte toate.

Cu amintirea ta mă-mbăt ades,
De bucurie cânt şi leg trohei
Slăvesc supus frumosul din femei
Şi-i dau acestui dar un înţeles.

Iar când voi merge iar în univers
Cu amintirea ta moleculară
Născută într-o margine de vară
Nimic din tot ce-a fost nu va fi şters.

Nu se va naşte niciun fizician
Să schimbe drumul amintirii tale.
Când moare timpul în orbite goale
Voi fi un pic de vers eminescian

Vorbind de steaua care-a răsărit
Şi drum de mii de ani prin galaxii.
Din amintire veşnic ai să vii
În timpul meu, în care ne-am iubit.

Căci fiece atom din corpul meu
Legat va fi de amintirea ta
Şi nimerind pe orişicare stea
Te voi iubi de-a pururea, mereu.