Îndes clipele căprui în sertarele cu vechituri să uit de noi, dintr-o fotografie îmi zâmbește adolescența. Aleg să o înrămez pe pereții tapetați cu surâs de Mona Lisa, amintirile despre mâine să rămână într-un album digital. Dorul de orele în care îmi predai anatomia sufletului e un junghi intercostal ce a început să doară tot mai tare la fiecare trecere a anilor pe roșu. Amenzile le plătesc în avans… Consult dicționarele de argou să pot traduce sensul timpului pierdut în stațiile aglomerate dintre vise, să nu mai adăpostesc în vena cavă țurțuri vinovați, ci să fiu proprietară de luceferi, în cartierele rău famate ale existenței. Mă semnez pe spatele fotografiei c-un cod de sentimente indescifrabile…
sâmbătă, 31 mai 2025