Amintiri din nopţi de Vară Mi-aduc aminte, adesea ori În timp ce-n suflet trec fiori, De vremea când eram copii Că multe lucruri îmi plăceau Ce seri de seri, mă fascinau, Şi-mi produc dragi nostalgii. Când punct se punea la joacă Ne-nţelegeam de-o altă clacă Şi-apoi luam masa în familie... Cu grijă, Mama, gătea patul - Şi ne plăcea, nu doream altul Surprinşi de-a nopţii bucurie. Trecând peste-al zilei tumult Îmi amintesc că iubeam mult, Când în lunile, calde de vară, Sub cerul liber ne-odihneam Şi-n faţa casei noi dormeam Pe-un pat de rogojină, afară. Interesanţi, cu-n dor nespus Întinşi la rând, priveam în sus Cum stam culcaţi pe căpătâie, Şi urmăream pe-albastrul cer Lumini ce-apar, şi-ndată pier Şi stelele-ncepeau să năruie! Priveam c-o taină ne-nţeleasă Cum traiectoria lor luminoasă Poate-n neant că se va stinge, Şi-n griji deloc nu ne-angajam Că-ncrezători fermi toţi eram Cum că pământul, nu-l atinge. Şi-astfel, spectacolul priveam Până în ceasul ce-adormeam Până ce genele ni se-nchideau Odihna nopţii spre-a ne-aduce Sub somnul cel dorit şi dulce - Iar peste noi stele, scânteiau. Flavius Laurian Duverna
sâmbătă, 31 mai 2025