Îmi amintesc cum râdeam La glumele tale răgușite Și îmi părea atât de bine De viața ce-o trăiam... Îmi amintesc cum iubeam Un suflet la secundă, În ritmurile eternității Ce-mpreună-o respiram... Îmi amintesc cum ascultam Șoaptele tale mute Și imnurile dimineților în care Îmi așezai rouă pe buze... Îmi amintesc nopțile în care Desenam cu mâinile tale Peste chipurile stelelor migratoare Mii de zâmbete călătoare... Îmi amintesc cu lacrimi prin cuvinte Cum mă priveai cu ochi sticloși La porțile cărora am ciocănit, Dar m-am tăiat în cioburile minții dezlipite... Îmi amintesc de toate acestea Și prea puține totuși... chiar nimic! Când îmi dau, amuzată, seama Că nu-ți poți aminti ceva ce n-ai trăit...
sâmbătă, 31 mai 2025