Celor ce-au fost. Acolo. În tranșee, la Stalingrad, Gri, verde, kaki, purpuriu, Gerul omoară grad după grad Și starea vremii și ce e viu. Îngheață sângele în inima ciorilor. Mort de glonţ e mai bine. Păsări de fier și al lor zbor Nu pot să-ți redea încrederea-n sine. Timpul, parșiv, stă neclintit, Soarele pare a fi o minune. Firav om, ..., să mă simt întărit, Pot “Tatăl Nostru” s-apuc a spune? Singur sînt*, toți cei din pluton Sunt cu un pas mai departe … Poza păstrată la piept, în veston, Tremură odată cu mine, se zbate Schije, șrapnele, bombe lovesc În pământ; peste el; aduc moarte. Amintiri și prezent se-ncâlcesc Ordine, vise, toate sunt șoapte Scăpăm de foame, frig și de noi… Marș ! soldat ține-te bine! …Înapoi ,înapoi ,înapoi! O, Doamne, în groapă-i mai bine! În iarnă, bătuți, singuri, uitați, Acasă, ajunși să fim am sperat! Ne-am întors, rând, pe rând, mutilați Și câți n-am murit, ne-ați preadat. Așa îngrășat cu sânge și oase, Câmpul ostil, vântuit și barbar A căpătat moliciuni de mătase. Ger e și acum, dar mai rar. * Stalingrad, Volgograd, Volgă, Volgă, dulce vodcă! Mi-a murit un neam în gloanțe, Și nu ți-am secat izvorul. Nu-ți duc dorul! 13.03.2013. – astăzi, astă formă. Purice Narcis-T. martie 2014 - în revista CLAVIATURI, nr.1(5), serie nouă, Brașov - într-o formă ușor diferită: Câmpu-i copleșit de ghiocei, iar! * iar bătut piua, în apa șerbetului? sânt singur! sânger( Cornus sanguinea) și tot sîngerez, degeaba!