Luna pe sub ochii nopții picură arginți de stele printre norii călători, frați ai vântului plăpând... mările îndepărtate, venerând sărut și ele bolta nopții - ncremenită de vâltoarea unui gând apăsat de dorul tău... vidra apelor albastre ce fac spume-n trupul meu, mal surpat sub talpa ta, înger viu scăpat din astre răstignit mă ți la pat, Rătacit prin vise caste ! Plâng cearceaful ce mă-mbracă, adâncit în perna sorții ard obsesii peste ruguri prinse-n vrăjile nocturne ce fac răni cu incantații... urcă peste trupul nopții zorile ce mă zidesc între veșnicele ciorne aruncate pe covor, plânse-n versuri de amor, Ce-ți grăiesc un singur dor, amor !