Dulce rază-a nemuririi, Croiește-ți drum în pieptul meu ! Ridică, tainic înger, Blestemul împietririi Și fă-mă, suflet cald, să simt Un suflet apropiat De-al meu. Căci sunt vremuri întristate De dureri nevinovate- Duh al plăcerii , duhul Cupid, călătorind scânteie zarea Ocrotindu-mi marea, Fericindu-mi gândul. Un vuiet lin se perindă În lacrimi de lumini argintii Trecutul și viitorul să-l surprindă Călăuzind nădejdea, în dansul zărilor pustii. Oh- libertate necuprinsă, Cât de mult ești adorată În suflet schimbător, De pământ totuși legată ... Aș vrea să pot zbura ca tine, Înger din văzduh, Soarele și luna-n față, În trecutu-mi doar pământ. Dar oare mai există ea? Ea- ce doru-mi mângâia Ea- ce ploaia alunga Și străfundu-mi lumina? Cupidon străluce vise de noroc, În raze stranii, dar senine, ce-mi aprind în suflet foc- Iar misterul ce înveșmântă Blânda ințelepciune sacră Este amorul ce descântă Viața-mi pustiită toată.
sâmbătă, 31 mai 2025