Pășesc suavă prin tăcerea ta, Ca-ntr-un apus de palide cuvinte, Și mă-nfășor în fulgii moi de nea, Precum lumina-n raza ei fierbinte. Descopăr că, în timpul infinit, A-mbătrânit și iarna asta rece. Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit, Un soare zgribulit abia mai trece. A-ncremenit un vis în ochii tăi – Speranța pentru noi și pentru mâine. Se-mbracă seara-n glas de zurgălăi, Amurgu-i ud și jalnic, ca un câine. Presimt acut iubirea-mbătrânind, Acea iubire, până ieri, fecioară, Și-mi amintesc de-obrazu-ți mirosind A flori de busuioc și-a scorțișoară. Troiene de tristeți mă copleșesc, În suflet se înalță nori de gheață. Sub munții de-ntuneric ce-mi zâmbesc, Zac în a șovăielii fortăreață...
sâmbătă, 31 mai 2025