Când lumea va porni grăbită declicul tragic și final, tu să mă minți că se invită monarhi la ultimul lor bal. Din patru puncte cardinale va crește-un foc nemaivăzut! Vai, din tristețea vocii tale voi știi că balul a-nceput... Dansa-vor îngeri cu paiațe sub ochiul cerului uimit. Se-ntâmplă... Strânge-mă în brațe și ascultă: timpul s-a oprit. Cenușă-apoi, zăpezi, tăcere... În nori doar palide scântei și-o noapte ce va ține ere când vor veni, din stele, Ei. Ne vor găsi și ne vor spune "lumina frântă de genuni" Vor face-apoi o altă lume. Va fi întâia zi; și luni. Noi, în galactice vitrine, vom sta privind spre infinit. Și cine va-nțelege, cine cât ne-am iubit? Cât ne-am iubit!