*captiv în ziduri de lacrimă* nu știu cum să îmbrac dimineața cenușie silaba rotunjește culoare fără de vină nu se mai urcă pe schele nici un Manole în mine nu mai înalță altare în haine strâmte respir stingher pelerinajul apostolilor prin vene se poticnește la mormântul profanat de Lazăr sandaua despică în surdină iluzia morții se transformă în păsări cele cinci pâini înmiindu-și văzduhurile foamea se ridică la cer își cere iertare doar lut a cerut vamă peștii dezleagă izvoarele veșniciei exfoliază setea din carne drumul până acasă răscruci fiecare nod de îndoială urc privirea pe ziduri de umbră se taie pupila răsucită în puncte cardinale Saul învârte în gleznă țâțâna orbirii în urechea mea marea împletește tăceri siderale ermetismul cuvântului nu-l scutește de răstignire genunchi păgân forează în inimă loc de fântâni cu Icar în spate părăsesc labirintul humei pietrei sărac în zenit dincolo de nori în fundație de ploi biserica așteaptă pentru cei ce rămân ancorați de iluzie pe epavă trag clopotul de avarie
sâmbătă, 28 iunie 2025