"Lumina nu vine din lumină, ci din întuneric." Mircea Eliade - Am dezbătut atâtea teorii, Mai simt în piept aripile secundei Când mă temeam că tu n-o să mai vii Şi măsurând intensitatea undei Seismice visam că ierni la rând, Cu magnitudini mari, nebănuite, Te aşteptam pe plaja unui gând S-aduci lumină-n viaţa mea, iubite. Un demiurg infirm, maliţios, Premedita o mistică geneză Şi-n întuneric trist şi anxios Un înger derula o anamneză. - Îmi amintesc parfumul tău vrăjit, Și primii pași când alergam de mână, De ziua când destinul s-a-mplinit, Iar peste timp pecete-or să rămână Ramuri de vers cu flori dintr-un poem Pe notele unei povești eterne, Am renunțat de mult la recviem Și la sonete scrise prin taverne. Iar dacă fac în minte un popas Și descifrez un colț de anamneză Constat că în clepsidră ne-a rămas Eternitatea pentru exegeză. Liliana Trif & Ioan Grigoraș