A-ngălbenit o frunză... A-ngălbenit o frunză la cais Sub somnul dulce-a unui vis, Şi-n fiecare zi o văd altfel - Ea pare-a fi de-un alt model Faţă de celelalte, din frunziş. Dar de ce s-a schimbat, oare, C-o aşa de-o tristă înfăţişare? Şi-a terminat stagiul cântării Din timpul dulce-al fremătării La briza de vânt pe răcoare? Poate că şi-a-mplinit menirea Aşa cum i-a fost rânduirea - Când de pe ram în primăvară A dat semnalul c-o s-apară, Şi-a anunţat... dezmugurirea... Şi ce frumoasă a fost ivirea Când şi-arătau împodobirea În culori scumpe de smarald Ce-n zilele cu timpul cald - Frunzele-şi ’nălţau privirea! În cor, la brizele cele de vânt În freamăt se-ngânau în cânt Când le-adiau spre răcorire, Când toate-n dulcea glăsuire Vesteau că-i viaţă pe pământ. O! e tristă acum îngălbenirea Căci şi-a-ncetat în cor unirea, Şi n-or mai fi nici multe zile Până când trista despărţire - Va spune c-a sfârşit menirea. Făcându-şi partea de lucrare Nu şi-a pierdut dorinţa mare Pentru-n nou an de bucurie - Chiar de va fi cuprinsă-n glie Topindu-se spre transfomare. Flavius Laurian Duverna 13 august 2019
sâmbătă, 31 mai 2025