- Declar: trăiesc iubirea cea mai dulce În zilele acestea fără soare Şi mulţumesc cireşelor amare C-au aşezat destinele în cruce. În colţul inimii mai port speranţa Că m-am împiedicat, din întâmplare, De-un „interzis”, deloc un oarecare, Ci unul ce avea să-mi schimbe viaţa. Tu îmi zâmbeşti, ştrengar, cu-ngăduință, Îmi prinzi cireşe coapte la ureche, De crezi că-ţi sunt şi-mi eşti suflet pereche Păstrează-mă şi pune-ţi o dorinţă! - Eu, recunosc, am rătăcit o vreme Prin anotimpuri reci, la întâmplare, De n-ar fi fost cireșele amare Și chipul tău metaforă-n poeme, Magnolie născută din iubire, Vis interzis când nu cunoști o floare, N-aș savura cireșele amare Și-n primăvara ta n-aș fi un mire. De te sărut pe gleznă, dimineață, Tu, fata mea din vis, suflet pereche, Se-aprinde-n mine o dorință veche Să te păstrez mai mult decât o viață. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Ești poezia sufletului meu - Editura Rovimed Publishers Bacău - 2014
joi, 17 iulie 2025