Anotimpul iubirii Se cerne omătul în zări aurii Vestind catastrofa iernii ce vine În vremea muririi doar tu mai învii Firav trandafir, sub ceruri străine. În albul acesta ce-mi șade sub pleoape Presar tremurand lacrimi fierbinți Și fulgii mă mint starniți peste poate Și tu, de asemeni, iubito mă minți. Întinde în vant aripi Înghețate Păcatul minciunii cuprins în troiene Îngheață amorul pe buze crăpate Pecetea iubirii, sărutul pe gene. Scrisori tremurate trimit către tine Și inima scoasă, într-un colet Timbrez anotimpul, fatale destine Pecetea iubirii, sărutul pe suflet.
sâmbătă, 31 mai 2025