anotimpul pierdut regăsesc un verde viu în ochii iubitei mele cu trupul subțire de căprioară tresaltă izvorul la oglindirea chipului tău în palma mea pitită o rază de soare modelează din aur inel de logodnă inima mea se revarsă în inima ta Iubito ca un râu legănat pe undele iubirii a înmugurit dragostea în sufletul nostru nu mai credem în toamnă frunzele-s trandafirii care plâng cu lacrimi de-osândă aleea pustie renaște din nou ne oprim sub ramuri de primăvară am renăscut si noi odată cu anotimpul pierdut si-am înțeles valoarea fiecărei clipe arde-n lăuntrul iubirii o făclie aprinsă de noi miroase a mentă si a busuioc Iubito îți pun pe deget inel incrustat cu sentimente vino să le trăim împreună M Horlaci. 13/11/16.
sâmbătă, 31 mai 2025