- Trecut n-avem, întotdeauna azi E-o graniţă abstractă, efemeră, Te-ascund visând în ochii mei nomazi, Un anotimp să-mi fii prizonieră. Rotind în joc cuvintele târzii Vom aduna între coperţi de carte Secundele-mbrăcate-n fantezii Chiar dacă-mi eşti aproape și departe. Pe drumul viselor acum renasc Și te aştept arzând, seară de seară, De-s singur plâng, ca strugurii în teasc, Când se transformă-n stropi de primăvară. - La jumătatea cerului promis Am încrustat safire şi smaralde, Din praf de stele am croit un vis Şi-aştept, iubite, anotimpuri calde Să îndulcească gerul timpuriu, Tulpina grea de flori s-o încălzească, Rodul iubirii, dulce,-ntr-un târziu, O să-ţi dezmierde gura şi-o să crească. Să guşti savoarea fructului oprit Răscumpărând din Eden o dorinţă, Păcat e numai timpul irosit Când noi suntem o singură fiinţă. Ioan Grigoraș & Liliana Trif Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015