Arvinte coatele au ros la antereu, Dar n-au stat mult să socotească; Ci singur el, mereu Se puse să-l cârpească. Iar pentru petici de cârpit Din mâneci au tăiat ca o a patra parte Şi antereul l-au gătit Cu mânecile prea scurtate, Încât oricare le vedea, De dâns râdea. Văzând aceasta el, au zis în gândul său: „Lăsaţi, că doar nu sunt aşa de nătărău, Vreun lucru mare nu-i Să-mi tai eu poalele de pe la antereu Şi mânecile să le pui Mai lungi decât era”. Au zis şi au făcut. Dar lumea se mira Că antereul lui era acum prea scurt, Şi nu asemăna nici cu un bun mintean. Se-ntâmplă şi boieri de neam Care-ncurcând averea lor, Tot cu aceeaşi minte, Să o îndrepte vor Şi fac ca şi Arvinte.
sâmbătă, 19 aprilie 2025