Scriu cuvinte ce zboară cu un înţeles straniu,mic,ciudat. Vorbesc de metafore uitate acum, cand scriu cuvinte ce sunt goale, speranţe in literatură mai am,cu greu un mort in mine se trezeşte la poezie. Vis frumos uitat de generaţii, coşmar pentru actuali oameni,suspine în lung si în lat ,filosofii roase de dor, pasiuni mâncate de raţiune. Eu tot în poezie cred,clasică,modernă,antică un ciclu ce se reîntoarce,o eternitate de plecări si veniri,o Ars Poetica arsă în mâinile profane ale preotului tehnologiei. Din volumul Versuri Ciobite de Alexandru Crisitan publicat in anul 2011 la Editura Semne Artemis In onoarea poetului chilian Nicanor Parra...creator al antipoeziei
sâmbătă, 31 mai 2025