Ca nimeni alta ai adus privirii un Univers pe care l-am visat, Ca nimeni altul cupa fericirii am pângărit-o cu al meu păcat. Ca nimeni alta ai suflat noblețe să îmi croiesc al vieții alb costum, Ca nimeni altul fără de tristețe, la moara vieții l-am lăsat uium. Ca nimeni alta focul azi te arde iar vâlvătaia bate-n porți de cer, Ca nimeni altul tot ridic placarde cu-acel înscris că totu-i efemer. Ca nimeni alta arzi pentru trecuturi ca antidot la marele îngheț, Ca nimeni altul am drept așternuturi un vid absurd, lipsit de orice preț. Ca nimeni alta iartă-mă de toate și cade-n ploaie pe al meu uscat! Ca nimeni altul fără ”dar” sau ”poate” îmi voi albi căderea în păcat. Ca nimeni alta viața e-o învârtire și-am să mă-nalț spre-al cerului covor, Ca nimeni altul îți voi da de știre că Stea îmi ești și-al Vieții rezervor! Ca nimeni alta să-mi acorzi iertare chiar de-am greșit la modul diavolesc! Ca nimeni altul azi, din depărtare Știu c-am greșit, dar știu că te iubesc!
sâmbătă, 31 mai 2025