Anul în care totul a stat pe loc Merge înainte. Adică pe loc. Au stat pe loc viețile, Sufletele, respirațiile, Speranțele, lacrimile, Înfrângerile și hotarele Pe care credeam ca le depășim. Au stat în loc inimile, Sfârșitul începutului Și începutul sfârșitului, Etapele, Privirile, atingerea unui gând, Vântul gemând Și parfumul teilor... Au stat pe loc Culorile florilor neprivite, Cerul obosit de tânguiri, Și oamenii alergând spre Soare... Au stat pe loc toate, Urmând drumul tăcerii, Al inhibării, Al izolării și Al ne-trecerii... Drumul pe care l-am Refuzat de atâtea ori, Și care Ne-a îngenuncheat în Gravitația ce încă ne ținea De acest pământ În timp ce noi visam Că zburam... Anul în care totul a stat Pe loc ni se desfășoară Prin fața ochilor Ca o fâșie de nenoroc La care suntem parte, În această lume Care ne creează și pe care O creăm Pas cu pas- Ca un păianjen țesându-și Capcana-casă… Acesta este anul care S-a desprins, rebel, din timpul său Concepând un altul, în care Să aibă iluzia că se desfășoară Altfel... Este anul în care vom uita De noi înșine, așteptând…
miercuri, 16 iulie 2025