Mai dă-mi să beau din Apa Vie Când sunt setos.. şi inima, Nu cântă nici o melodie.. Parc-a secat izvoru-n ea.. Parc-a tăcut şi harfa care, În alte zile tot cânta… Din sfintele Tale Izvoare Mai dă-mi să beau din apa Ta… Mai dă-mi din apa Ta cea Vie Isuse, cât sunt pe pământ Şi-n suflet, flori de bucurie Să înflorească orişicând… Cu dorul agăţat de stele Când inima zace plângând, Tu faci ca lacrimile mele S-ajungă sus, la Tronul Sfânt. Zdrobindu-mă în rugăciune, În Faţa Ta,eu stau plecat: „-O, Doamne! Fă iar o minune Să fiu de Apă, săturat!” Pustia toată mă-nconjoară.. De sărutarea Ta,mi-e dor… Mai dă-mi în suflet, primăvară, Să pot zbura spre cer,uşor… Şi mângâierea cea de Sus, Inima mea, o simte iar… Plângănd,îţî mulţumesc, Isus Pentru Izvoarele-Ţi de Har! 17.06.2016
miercuri, 16 iulie 2025