Se crapă iar de dimineaţă Pe buza ta, pe care-o muşc: Schimbarea apelor la faţă În ziua-n care mă împușc. Se urcă soarele bătrân Pe coapsa ta, când eu cobor, Şi nu mai vreau să mai amân, Iubito, vreau să mă omor! Acum, cu mâinile-amândouă, Deschid priveliştea spre mine Şi-n picătura ta de rouă Dărâm capelele sixtine. Dacă nu ştiu a mă ruga, M-ajută un diavol chior; În ziua când vei fi a mea, Iubito, vreau să mă omor! E linişte. Un cormoran Se spânzură de stuful ud, Eu îmi găsesc un bolovan, Sub care pun trupul tău crud. Canicula m-a istovit, Iar puşca mea e lustruită; Iubito, taci! Eu am murit Şi tu... aproape fericită. 27-31 iulie 2017, Dunavăţ, Tulcea