Cu inima bolnavă după tine, Am ars din temelii ca o pădure Şi mi-a fost frică să nu mi te fure Destinul ce în cale mi s-a pus… Mi-a fost chiar teamă să nu fii tu hoaţa De suflete învinse de iubire Şi, de atunci, dorindu-te-n neştire, La 112 păsul mi-am spus… Şi am chemat, aproape mort de doruri, Toţi medicii să mă resusciteze, Însă nimic nu putea să conteze Mai mult ca fuga ta ce m-a apus! Şi-au încercat pompierii să mă stingă, Dar în zadar m-au inundat cu apă, Căci apa nu avea cum să încapă În sufletul ce-n flăcări mi-e răpus… Te-am dat şi-n urmărire generală, Crezând că ai să te predai vreodată, Dar nici de te-ar soma poliţia toată Sărutul tău nu-mi poate fi adus… Voi lua mai mult ca sigur o amendă Că fac abuz de forţe speciale Să regăsesc privirea ta cea moale, Fără de care mă simt descompus… Dar eu mă voi opri din căutare Doar de găsesc una sau două urme Din pasul tău, durerea să îmi curme, Căci să te scot din minte e exclus! … Pe veci cu-obrăznicie m-ai sedus…
sâmbătă, 31 mai 2025